În ultima perioadă mediile de acumulare a energiei electrice regenerabile sunt tot mai căutate pentru a fi utilizate în diferite aplicații. Unul dintre aceste medii către care cercetătorii își focalizează atenția este supercondensatorul. Acesta în aplicații joacă un dublu rol, pe de-o parte are rolul de a stoca sarcina electrică și pe de altă parte de a genera această sarcină electrică înmagazinată sistemelor pentru a fi puse în funcțiune. Acest supercondensator prezintă avantaje deosebite față de alte medii de stocare, precum densitatea mare de putere sau numărul foarte mare de cicluri de încărcare-descărcare (peste 100000) ceea ce duce la obținerea unor sisteme cu o durată extinsă de viață. Fiind o componentă de actualitate, pentru care studiile sunt în plină cercetare, există și anumite minusuri, iar unul dintre acestea reprezintă scopul cercetării realizată în această lucrare. Mai exact, cercetarea aplicativă efectuată are drept țintă obținerea unor supercondensatoare cu tensiune maximă de lucru (tensiunea nominală) mai mare de 3V, dat fiind faptul că tensiunea maximă a acestor componente reprezintă un deficit în acest moment, fiind limitată la 2.7V-2.8V per celulă.
Recently, there has been an increased search for renewable energy storage devices that can be used for various applications. One of these devices that researchers are focusing their attention on is the supercapacitor. The supercapacitor plays a dual role in applications, firstly as a storage device for electrical charge and secondly by providing the stored electrical charge to power the system. The supercapacitor has distinct advantages over other storage media, such as its high power density or the very high number of charge/discharge cycles (over 100,000), resulting in systems with a long lifetime. Since it is a topical component that is still being intensively researched, there are also some drawbacks, and one of them is the target of the research carried out in this work. In particular, the applied research aimed to obtain supercapacitors with a maximum working voltage (nominal voltage) higher than 3 V, since the maximum voltage of these components is currently a deficit and limited to 2.7 V to 2.8 V per cell.
